Bellum

Picior de olar, picior de clopotar

Picioare de cizmar si de ceasornicar

Calca pe pamant, batute de vant

In timp ce toti acasa plang.

Pierduta in ruina, intuneric si lumina

O mama bietul prunc cu cantec il alina.

Iar tatal sau preabun, moare chiar acum

De gloante ticaloase cu-aroma de tutun.

Picioare patate, picioare cu sange

Picioare si trupuri la care se plange.

Bocanci incaltati, soldati inarmati

Din lumea aceasta pe veci sunt plecati.

Si ne privesc din tancuri, atacand flancuri

Sau ne privesc din cer, din mari si din lacuri

Sau din pamantul dulce, unde vor sa se culce,

Dar adorm in picioare si moartea ii duce.

Refugiati si fugari, cu dulai si ogari

Se ascund in paduri, in labirinturi mari.

Si ies la atac si lupta vitejeste

Dar trupul lor cald cade,  putrezeste.

Lupta pana la moarte, infrunta inamici si hoarde

Se intorc la miazazi, cu rani crescute-n carne.

Si urmatoarea zi, se-nalta-n avioane

Murind acolo sus, sau jos in batalioane.

Cad imperii roditoare, cad din ceruri zburatoare

Ca Dedal si cu Icar loviti adanc de soare

Dar nimic nu are rost, totul este doar anost,

Pentru ca ei nu mai sunt, ei doar…  au fost.

Pentru cei ce-au fost odata, pentru cei ce mor deodata,

Pentru-ai nostri patrioti, sper sa-i mai vedem vreodata.

Soldatii de altadata, cei ce nu mor doar o data

Sa nu ii uitam, acum ori… niciodata.